Va multumesc tuturor celor ce ati reusit sa veniti la Paris Cafe,
va asteptam cu mult drag si la alte evenimente,
cu prietenie, a voastra,
Angela
Angela BACIU
scriitor
CULTURĂ
ŞI ARTĂ CONTEMPORANĂ
“CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFÉ”
Ce legătură se poate închega între culoare şi
pasiune? Între frumos şi feminitate? Între arta croşetului şi eleganţă? Între
poezie şi prietenie? Între artă şi talent? Între mâini dibace şi rugăciune?
Între poeţii care au fost şi cei care au mai rămas, ori cei care vor veni după
noi? Între arta teatrală jucată din pasiune şi Caragiale? Sunt întrebări care
solicită răspunsuri. Pentru a le
afla, am descins într-o cafenea cunoscută pentru promovarea culturii şi artei,
din urbea noastră.
Fundaţia “Împreună”, Atelierele de creaţie ale poetei Angela
Baciu, Zonta Club şi “Paris-Café” –
au încercat şi chiar au reuşit, în după amiaza zilei de 5 august 2013, la
Vesperele Sărbătorii Schimbării la Faţă a Mântuitorului, să dea câteva
răspunsuri pe potriva sufletului fiecăruia, în evenimentul numit foarte frumos:
“Pasiunea culorilor în arta manuală”.
Moderatoarea acestui
eveniment, pe care-l pot numi cu toată responsabilitatea, un eveniment de
excepţie, a fost, ca de obicei, poeta, publicista şi promotoarea culturală Angela
Baciu, care, cu graţia
cunoscută, cu darul de a atrage artiştii, poeţii, scriitorii, muzicienii, a
reuşit şi de această dată, să anime atmosfera în chipul cel mai plăcut.
Manifestarea a prilejuit amenajarea unor expoziţii: de fotografie, din
activitatea Fundaţiei “Împreună”, o expoziţie hand made semnată de artista
Tossy Isofache, intitulată: “Pasiune şi culoare” care a cuprins: bijuterii
croşetate (coliere, brăţări, inele, suveniruri, ş.a.), o expoziţie de pălării
croşetate semnată Marietta Vătafu, intitulată: “Eleganţa femeii – pălăria”, şi
“Artă şi talent” – o expoziţie inedită semnată de Clubul Seniorilor din cadrul
Fundaţiei “Împreună”.
Despre expoziţia Fundaţiei “Împreună” a vorbit
doamna Daniela Strat, iar doamna Tossy Isofache a povestit despre: “ Culoarea
ca terapie, exerciţiu şi relaxare”.
Doar câteva cuvinte despre fiecare, din pliantul de
prezentare a manifestării:
Dna. Tossy Isofache – A descoperit arta şi frumosul
din copilarie. Pasiunea pentru lucrul manual a fost ca un “dar” nepreţuit din
partea mamei de la care “a furat” meseria, idei şi modele adaptîndu-le şi
personalizându-le. Îi plac culorile, o interesează arta îmbinarii acestora,
muzica şi arta în general. Consideră că femeia, pe lângă educaţie şi frumuseţe
să aibă în permanenţă “un strop de…culoare”. În anii din timpul şcolii şi ai
tinereţii, îi plăcea să poarte la rever …un buchet de lăcrămioare, considera că
îi aducea, indiferent de ţinuta vestimentară pe care o avea, o notă de
distincţie şi eleganţă.”
“Clubul Seniorilor, Fundaţia “Împreună”
La întâlnirile săptămânale, atât la ateliere,
cenaclu şi alte activităţi, descoperi mereu bucuria prieteniei, a revederilor,
dorinţa de a vedea şi întelege lucruri noi, de a face lucruri frumoase şi de a
petrece cât mai frumos, într-un cadru organizat şi educaţional, timpul liber.
La Fundaţia “Împreună” găseşti mereu un loc, cei
mici şi adolescenţii pot găsi posibilităţi de învăţare şi educaţie, cei mari pot
să se alăture echipei, să lege noi prietenii şi să se exprime frumos.
Fundatia “Împreună” este deschisă tuturor
colaboratorilor şi voluntarilor şi vă invită la toate activităţile, cursurile
şi atelierele deschise pentru toate vârstele şi categoriile sociale.”
“Dna Marietta Vătafu – Este absolventă a Şcolii
Populare de Artă, este unul dintre fondatorii Asociaţiei Artiştilor Plastici
“Simeza”, membru în Fundaţia “Împreună” şi membru colaborator la CCSG.
A avut expoziţii de pictură în Galaţi, Brăila, Soveja,
în diferite instituţii şi centre culturale.
În acest moment are deschisă o expoziţie de pictură
la CCSG intitulată ‘Locuri cu îngeri”.
Toate acestea, în parfumul discret al Grădinii
boltite cu viţă de vie şi struguri pe cale să se pârguiască, din locanta “Paris
Café” de pe Strada Democraţiei, nr. 1 Bis, loc de recreere, de Boemă literară
şi artistică, de răcorire, de conexiuni spirituale şi de bună dispoziţie creată
pe fundalul muzicii franţuzeşti, atât de rafinate şi încărcate de nostalgia
chansonetelor clasice, dar şi de acordurile noilor partituri muzicale semnate
de cei mai mari muzicieni.
Cei prezenţi au putut afla poveştile culorilor
spuse cu şarm de doamna Tossy Isofache, corespondenţa dintre culoare şi
caracterul uman în funcţie de preferinţele fiecăruia.
“Pasiunea culorilor în arta manuală” – şi-a dovedit
– o dată în plus, puterea artei, utilitatea şi veridicitatea. Nu se poate să
realizezi o artă adevărată, indiferent de domeniul ei, fără pasiune şi fără
atracţia de a combina paleta coloristică în chipul cel mai potrivit pentru a
scoate la iveală frumosul în toate aspectele lui. Expoziţia este o combinaţie
fericită între natură, spirit, cultură şi artă.
Toate aceste mostre de pasiune, feminitate,
culoare, au evidenţiat faptul că arta manuală – este nu numai o formă de
manifestare a talentului, dar şi o terapie şi o activitate care te pot vindeca
de stressul cotidian, de anxietate, de plictiseală, pe lângă utilitatea
casnică.
“Pasiunea culorilor – spunea Tossy Isofache – poate
transforma firele în artă şi simfonia lor să-ţi facă după amiaza plăcută”.
Prelungind această idée, adăugăm că-ţi pot face şi viaţa foarte plăcută.
Iubitorii de frumos au putut admira bijuterii
sofisticate, pălării unicat, şaluri şi cape de lână, poşete nostime şi alte
obiecte şi lucruri personalizate.
Fundaţia “Împreună” a demonstrat că între Prietenie
şi arta manuală poate exista o legătură strânsă, dovadă fotografiile
documentare expuse pe două panouri, reprezentând princialele activităţi ale
Fundaţiei, pe care le-a prezentat doamna Daniela Strat.
Printre invitaţii speciali ai evenimentului s-au
numărat: Cezarina Adamescu, tânăra poetă Simona Alina Dragomir şi proaspăt
debutanta Daniela Lăcrămioara Capotă – care a scos de curând un volum de
gânduri şi haiku – intitulat: “Acuarele”, la Editura Sinteze din Galaţi, volum din
care a
şi prezentat unele creaţii.
Câteva versuri citite şi semnate de tânăra poetă
Simona Alina Dragomir: “Jur că”: M-aș duce jertfă zeilor morilor de ploi /
Să-mi spele-n furia lor toate păcatele; / Și plâng de teamă / Și plâng de dor.
/ Un sfânt ipocrit ce spune că-mi păzește viața / Să-l invoce pe Satan într-al
furtunilor cânt, / Să deschidă el Carnavalului porți.”
Un omagiu adus poetului Simon Ajarescu – de curând
plecat dintre noi – au adus, poeta Angela Baciu, poetul Ion Rotaru şi Cezarina
Adamescu, într-un moment evocator emoţionant, în memoria acestui poet de
excepţie. S-au citit versuri din creaţia lui şi auditoriul a fost impresionat
de puterea de creaţie a acestui autor.
Momentul evocării poetului Simon Ajarescu a fost o
încercare de a da amintirilor un sens. S-au prezentat fragmente din cartea în
curs de apariţie “Amiezi aurorale. Simon Ajarescu – între vocaţie şi destin” –
cuprinzând repere biografice şi poetice, o restituire literară care poate da o
nouă dimensiune personalităţii acestui poet, aşa cum i se cuvine.
Astfel, cei prezenţi l-au putut cunoaşte mai bine
pe Simon Ajarescu – un poet “sărac lipit sufletului”, aşa cum se socotea el
însuşi, având “doar un tei înflorit; / el îmi parfumează umorile ochilor./
Atunci când nici nu vă puteţi / dumiri,l din ce pricină vă miroase respiraţia /
puternic, a o floare pe care doar teii o au, / privirile mele v-ating
înmiresmate / de odorantul copac” (Doar teii).
Câteva fragmente din această evocare:
“Inventator de cuvinte precum un alchimist
prelucrează vechile substanţe amestecate în retortele sufleteşti, dulce siluind
limba, cu atracţie pasională înspre metaforă şi simboluri oculte, poetul
Dragobei (aşa numea el spaţiul de graţie de pe strada Morilor, de vânt, de apă,
insidioaselor mori de (cu)vânt – unde doar iasomia şi teii îi stăteau aproape,
Simon Ajarescu – devenit, din proprie iniţiativă, Saint Simon Ajarescu – poet
fără pereche, nu numai în urbe, dar şi în Republicile Româneşti ale Poeziei, a
lăsat Limbii şi Literaturii Române un patrimoniu preţios, care trebuie cunoscut
şi valorificat. Simon Ajarescu a compus, “cu gura plină de univers” – o
simfonie lirică – în tonalitate majoră.
Părea o fiinţă cosmică, stranie, gata să-şi ia
zborul spre lumea din care venise. Doar el spusese, nu o dată: “Eu sunt un
venetic sideral!”
În singurătatea după-amiezelor de sărbătoare, când
nu i se făcea nimănui dor de poetul stingher, Simon Ajarescu recita
columbiţelor de pe drum sau de sub streaşină, poeme lungi, fantasciente,
poemele disperanţei, despre prietenul lui – Danubiul – fluviu definitiv, fluviu
esenţial cu care vorbea adeseori, în ceasurile în care timpul părea că
stagnează. Şi fluviul, doar fluviul îl asculta smerit, fără să murmure, fără să
se zbuciume, ţinându-şi valurile în frâu, într-o adâncă veneraţie, fiindcă-i
simţea freamătul lăuntric, geamăn cu al său, în nopţile cu furtuni cosmice şi
sufleteşti.
Era fiul Dunării. Şi Dunărea îl recunoştea pentru
că, de acolo venise: “Din Dunăre m-am născut. / Un val viu / m-a adus la mal,
pe locul omului / (…) / Sălciile, valurile ştiu totul” (Biopoem – naştere în
mit).
Pe terasa de la Paris-Café, ne-am adunat, un
mănunchi de oameni, la “întâia chindie a Aşteptării” – ca să îndătinăm clipa şi
să ne aducem aminte de poetul Simon Ajarescu. Aşteptatul a fost cu noi, chiar
dacă a întârziat la întâlnire (o viaţă, o veşnicie?).
I-am adus câteva flori mov, un bucheţel smerit de
imortele şi o crenguţă uscată de iasomie. Ea doar, i-a fost martor scump, toată
viaţa, în Dragoba Felix.
Şi au mai venit să-l însoţească vreo câţiva
prieteni: Ion Chiric, Ion Trandafir, Iona Petrulias, Mircea Ionescu şi câţi vor
mai fi fost prin locuinţele cerului.
Apoi, ne-am luat rămas bun de la ei, pentru încă o
bună bucată de vreme, preţ de câteva zeci de poeme.”
Am citat din evocarea dedicată poetului Simon
Ajarescu – mai înainte ca volumul omagial să fie editat şi din antologia lirică
“Eu sunt un venetic sideral” care este pregătită pentru tipar, cuprinzând
versuri din creaţia lui, din cele şase volume editate.
E un pios omagiu adus prieteniei poetice.
Seara s-a încheiat în chip umoristic, cu o scenetă
caragialenească, “Un pedagog de şcoală nouă” interpretată admirabil, în
travesti, de doamna…
Şi ca să punctăm evenimentul în versuri, am
alcătuit, din câteva fâşii de culoare, un mănunchi de miniaturi lirice,
intitulat: “Ipostaze-n Gustar”, în spirit tradiţional japonez: “Melanj de
culori / într-o seară de august – / mâini dibace”; “Paris-Café / Galerie cu
viţă / Poezie şi vis”; “Culori în croşet / Pălării şi poşete / pisici
curioase”; “Gius-ul orange / evantaie de fildeş / – Nări ameţite”; “Lucruri de
mână / Simfonii de culoare – bucăţi de suflet”; “Pe-o frunză de-arţar / lumină
de aură / ecou amuţit”; “Vârste şi spirit / amintiri în oglindă – / poeme cu
ceai”; “Trăgându-şi seva / din hârzobul de plastic – bonsaiul ciclam.”
Am experimentat încă o dată faptul că arta manuală
ne poate înfrumuseţa viaţa, ne poate vindeca sufletul, oferindu-ne o bucurie
care nu costă îndeobşte, nimic. Şi care preţuieşte mai mult decât aurul. Toate
aceste bucurii pot avea un impact instantaneu sau pot constitui începutul unei
prietenii
de lungă durată, bazată pe aceleaşi zone de interes care vizează spiritul.
Seara s-a încheiat într-o atmosferă mirifică, cu
fotografii de grup, împărtăşirea impresiilor şi dorinţa de a repeta aceste
experienţe benefice pentru toţi.
CEZARINA
ADAMESCU – scriitor
6 August 2013 Sărbătoarea Schimbării la Faţă